13 octombrie 2011

MAGIE ROZ

  În serile târzii de toamnă "când frunza plopului suspină" paşii mei obosiţi gonesc  spre  locul minunat, bun,cald şi primitor unde iubirea, speranţa,râsetele dulci de copil,  înţelepciunea şi voioşia mă aşteaptă  ACASĂ. Acolo unde mă regăsesc întotdeauna alături de cei dragi mie,acolo unde primesc duioase măngâieri şi cuvinte de duh,acolo unde adorabila mea fetiţă mă primeşte întotdeauna cu mânuţele-i întinse înainte a  trece pragul casei, acolo unde îmi pot permite să  redevin copil în orice clipă, acolo unde renasc din propria cenuşă precum pasărea Phoenix. Acolo unde mă aşteaptă cărţile tăcute dintre rafturile imensei mele biblioteci  să le răsfoiesc  spre a-mi  dezvălui ştiinţa cuprinsă între coperţile lor îngălbenite de timp,acolo unde  casetele goale din lemn natur  aşteaptă să le ofer fascinanta personalitate prin pata vie de culoare.
 În liniştea nopţilor tomnatice, în lumina miraculoasă a lunii pline, cutiile mele prind viaţă ca printr-o magie de poveste.
 "Unde e bagheta zânei din poveste?", pare a întreba somnoroasa mea fetiţă cu ochişorii mijind în dimineaţa următoare, după ce  descoperă singurică câte o cutiuţă colorată în atelierul meu improvizat.Zâmbeşte larg şi mă întreabă "Mami, tu ai făcut-o? Ce flumoasă este!Mie când îmi faci una!?"Zâmbesc, asigurând-o că, acea cutituţă  promisă va adăposti agrăfuţele şi brătăricile "micii mele cochete" şi  va fi cea mai frumoasă din lume. Deodată, un râset cristalin, larg şi inocent îi luminează faţa de păpuşă iar mânuţele  mă prind   de pantaloni ca să mă ia în braţe: aşa ştie ea să îmi arate cât de mult mă iubeşte.
  So,comorii mele dragi i-am realizat aşa cum făgăduisem o casetuţă roz, demnă de sufleţelul ei imaculat şi bun pe care să o poată manevra uşor  cu mânuţele ei micuţe şi fragile. 





   Având o culoare luminoasă roz-pastel sidefat, caseta este realizată 100% hand-made şi ar putea ocupa un loc frumos în orice bibliotecă, vitrină sau pe masa de toaletă a doamnelor spre a le ascunde comorile de aur, argint, pietre preţioase sau semi-preţioase.

11 octombrie 2011

SIMFONIA TRANDAFIRILOR

     Pentru că simfonia verii am cam ratat-o trimiţîndu-mi muza leneşă în concediu de odihnă ca să nu fiu nevoită să o  concediez pentru că, deh, mi-este indispensabilă, am decis împreună să realizăm o simfonie a trandafirilor cu cele mai deosebite flori pe care le-am întâlnit prin pelegrinările noastre prin "lume", flori care ne-au încîntat prin gingăşie, frumuseţe,  şi culoare.
 De multe ori gândesc că aş vrea să fiu un simplu şi multicolor fluture ca să pot zbura printre florile încălzite de soare, să mi umplu picioruşele de polen, să fiu liber precum vântul pe potecile cu rouă, să pot trăi puţinul care îmi este predestinat de Cer pentru a 
putea contempla sufletul florilor.
  "Fluturii sunt aplauzele florilor" pentru că oamenii sunt orbi.Într-o lume în care nonvaloarea este considerată valoare,lipsa banilor  nobleţe sufletească, după tagma bisericii,bârfa  ridicată la nivel de cultură personală, opiniile preconcepute, judecăţi de viaţă, omul,  ca element integrant al sistemului social, devine o maşinărie care încearcă să îşi regăsească identitatea proprie. De aceea,avem tendinţa firească de altfel să privim mai mult în interiorul nostru şi nu în exteriorul nostru ...pentru a NE TRAI VIATA....precum un fluture.
 De aceea, noi vă oferimm un spectacol de culoare şi frumuseţe, gingăşie şi candoare care să vă reamintească că viaţa este nu doar pentru un moment frumoasă ci este de mii de ori frumoasă dacă ştim să ne raportăm la cele mai neînsemnate minunăţii pe care Dumnezeu ni le-a lăsat pe Pământ:FLORILE! 

















  Şi pentru că, după cum aţi ghicit bine, nouă ne plac tare mult trandafirii şi le considerăm cele mai gingaşe flori am realizat acest album de vis.Insă vă promitem că data viitoare vom posta şi alte sortimente  de flori.

Regăsire târzie ....e de vină muza mea !!!!

   Vă salut şi vă spun "Bine vă regăsesc" după  o mini-vacanţă petrecută la mare, munte şi la ţară.Poate umpic cam lungă având în vedere că activităţile mele artistice s-au lăsat aşteptate până când capricioasa mea muză a revenit în forţă.Ce să-i faci cu muzele astea, sunt "cu fiţe" cum se zice, nu?Şi afurisita muză în loc să "robotească de zor" dormea liniştită fără să fie măcar deranjată de "înghiontirile" mele zdravene mai ales că aveam de lucru cu atât mai mult cu cât am avut onoarea de a fi fost invitată în calitate de participant la Târgul de hand-made de la Palatul Şuţu pe 1 şi 2 octombrie 2011 .Aşa că din ghiont în ghiont  acuma încercăm să pornim rotiţele "maşinăriei" că deh, lenea e cucoană mare!!!Mult mai bună e munca care dă vieţii noastre o ritmicitate şi o frumuseţe aparte.
  Şi ca să începem frumos şi în plină forţă i-am dat muzei timp de meditaţie la ceva măreţ:să găsească variante de stiluri pentru a  picta dulapul meu de pantofi ca o primă încercare de a realiza decoraţiuni pe mobilier.
   Şi să vedem ce a reuşit să realizeze!!!
            Pentru a testa această modalitate de pictură pe mobilier am prins curaj pentru început spre a o realiza nu pe lemn natur, aşa cum ar  fi trebuit de fapt, ci pe furnir.

Dulapul este realizat prin îmbinarea picturii manuale şi a tehnicii şerveţelului.Intenţionez pe viitor să aduc elemente de noutate în tehnica picturii decorative. 

  Vă aştept cu mare interes să mă susţineţi mai ales că lucrez la o nouă tehnică de pictură decorativă care, dacă o voi reuşi va constitui un pas foarte important în schimbarea stilului meu de a realiza decoraţiuni pe casete, pahare, mobilier chiar şi pe oglinzi sau perete.
 Vă doresc zile cu dimineţi frumoase, însoţite de  cafele aburinde şi aromate alături de Mara.

Căutaţi pe blog