26 martie 2012

MIRACOLUL DIN PĂDURE-MISIONARUL DESTINULUI ORB

       Uneori zilele sunt cumplit de banale, dureros de monotone şi fade. Atât de dureroase încât încep să fug.Departe de tot....Să fug printre cuvinte ca într-o pădure adâncă, densă şi misterios de tăcută.Undeva, în inima ei să simt pulsul  naturii. Să fug de gânduri şi de timp. Să fug, să mă ascund de teama de tine,să mă ascund doar pentru o clipă.Să mă regăsesc şi să redevin copil cu eterne vise, cu dorinţe inocente şi iubire imaculată.Să mă întind în tăcere pe covorul de flori şi să privesc Cerul acesta imens care m-a fascinat dintotdeauna.Să mă pierd dincolo de el şi de pufoşii nori Nimbus,să admir claritatea acestei fantastice imensităţi.Şi mi-aş dori să rămân acolo..... o veşnicie privindu-l, în mijlocul gingaşelor şi sensibilelor flori de primăvară care îmi mângîie faţa, mâinile, trupul şi mă fac să tresar.Păsările îşi cântă melodiile de dragoste şi renaştere a lumii lor reînnnoite.
   Deodată, în liniştea aceasta aud ca printr-un vis paşi sacadaţi, tresar şi simt o prezenţă miraculoasă, caldă, impunătoare, de un calm infernal, greu de suportat pentru psihicul unui om.Mă întorc şi zăresc la câţiva metri distanţă  în faţa mea un om înalt, uşor gârbovit, slab, singur, cu sprâncene stufoase, uşor arcuite,cu ochi de metal gri- cenuşiu-albaştrii cu reflexe de azurul cerului de deasupra ... Părul imaculat de alb, mâinile-i fine, sprijinite de un baston din care emanau lumini portocalii-roşietice  aidoma apusurilor de soare, costumul strălucitor şi pelerina căzîndu-i în valuri pe umeri de-a lungul trupului zvelt  mi-au dat de veste că trăiesc o revelaţie.
  Îl privesc atentă şi mă priveşte: când ochii ni s-au întâlnit am simţit cum ceva din privirea aceea  intensă,pătrunzătoare, venită din alte lumi  va rămâne imprimată în mine toată viaţa..
O privire intensă, de un calm  rar întâlnit, fascinantă, electrizantă, care transmitea cel mai frumos mesaj: 
 "Pace vouă!Nu vă judecaţi unul pe altul căci Dumnezeu vă judecă pe toţi!"Am înlemnit pentru o secundă,e oare vis ori realitate? Omul acesta e aievea sau sunt propriile-mi fantasme??Cine sunt eu?Unde mă aflu??Mâna mea mângâia cu disperare  Pământul acesta mare,întâlnind asperităţile ierbii dese din pădure.Sunt vie!Cât se poate de vie la întâlnirea cu mesagerul destinului meu orb.Tresar şi mă înfior repetând cu voce tare cuvintele auzite.Ecoul lor se întoarce înapoi la mine.E divin....
  Cine ar putea să înţeleagă profund filosofia vieţii spusă prin aceste cuvinte?Oare câţi oameni înţelegeau cu adevărat cuvintele acestea? Sau poate doar le-ar  fi auzit fără să le gândească?Fără să le intre în suflet?Dar cine le-a auzit?
Doar eu? ..........Sau pădurea?..... 
Noi, cei din lumea civilizată,atât de ancoraţi  în monotonia cotidiană şi în materialitatea  aceasta care ne ucide spiritul liber îi vedem ca pe simple umbre sau eşecuri ale societăţii pe cei capabili  să filosofeze sau îi considerăm romantici incurabili. Pentru care o societate ca a noastră nu îşi asumă minima demnitate sau responsabilitate, respect, cum vreţi să îi spuneţi, de a le  oferi lor şansa  schimbării noastre printr-o renaştere spirituală, atât de necesară pentru evoluţie? Şansa a ne învăţa că a ne respecta sufletul înseamnă a ne  respecta viaţa sau şirul de vieţi înlănţuite  într-un şirag de mărgele de un  Creator de destine! 
Dacă toţi am deveni filosofi am deveni mai buni, mai calmi, mai toleranţi, mai echilibraţi şi mai fericiţi.
Pentru unii filosofia înseamnă ,,modus vivendi,,.
Pentru alţii, praf în ochi.Şi ştiţi de ce? Pentru că filosofia te înalţă pe culmi nebănuite în lumea eternă  a ideilor platoniene",cea mai frumoasă lume", lume în care cu cât ajungi mai aproape de vârf purificarea se face prin pace şi armonie,iluminarea o atingi redescoperind sufletul-spirit liber de încătuşarea minţii-obstacol prin fericirea mai puţin riscantă şi mai stabilă:fericirea-pace...
  Mai degrabă, oamenii care nu pot atinge acel nivel te vor ierta mai uşor dacă faci crime sau ilegalităţi însă niciodată nu te vor ierta dacă eşti fericit.
 Misionarul venit din lumea fantastică pentru a-mi destăinui o parte din secretele ei m-a învăţat ceea ce alţii învaţă într-o viaţă :secretul fericirii pe care ţi-o oferă numai pacea interioară.Acest adevăr rostit cu atâta calm mi-a marcat existenţa ulterioară şi am înţeles că în noi  găsim  puterea de a nu cădea în ispita de a ne judeca aproapele pentru că nu îi cunoaştem forul interior, existenţa, experienţele plăcute sau mai puţin plăcute, motivaţiile.Pentru că, aşa cum nici  eu nu sunt perfectă nici tu nu eşti perfect....şi trebuie să admitem că suntem guvernaţi de o forţă absolută şi numai acel element universal care este purtătorul perfecţiunii ar avea dreptul la judecată asupra  noastră. Pentru că acel ceva ne este superior şi ştie ce este cel mai bine pentru noi.....








   În cinstirea  momentului trăit am pictat folosind tehnica "One stroke" această finuţă casetă din lemn natur,casetă care ascunde într-un mod discret amintirea pădurii dense-martor al miracolului.

8 martie 2012

IUBESC FEMEIA...DE 8 MARTIE!!!!

"Iubesc femeia
De dor nebună
Femeia brună
Cu ochi negri de foc."


Cine nu-şi  aminteşte versurile nemuritoare ale  cântecului minunat ale căror frumuseţe răzbate peste veacuri?

  Cine nu-şi aminteşte cu nostalgie serile romantice petrecute sub clar de lună plină, la lumina lumânărilor, unde flacăra iubirii ardea în ritmul muzicii, purtând şi sufletul departe pe aripile visului?
   Cine nu-şi aminteşte frumoasele valsuri sau romanţe care te purtau într-o altă lume?A IUBIRII!?

   Iubirea, care uneşte vieţi sau destine,care uneşte şi ţine aproape  undeva în sufletul fiecăruia dintre noi, ca într-un cocon, o frumoasă pasăre măiastră, de poveste, pasărea paradisului.Depinde de noi să o păstrăm frumoasă, vie, credincioasă, mereu tânără în sufletul nostru.
  Nu o murdăriţi cu noroiul cuvintelor grele, nu o insultaţi cu ironizări ieftine, nu o ponegriţi ca să vă arătaţi puterea, nu o înjosiţi subestimând-o!Iubiţi-o!!!
  Această pasăre are calitatea unică de a renaşte din propria cenuşă de fiecare dată când se simte atinsă de cuvinte, gesturi sau fapte grele însă niciodată nu va mai străluci la fel. Iar într-o zi nu va mai găsi suficiente resurse ca să iubească, să ierte, să creadă, să învingă sperând că va fi bine, ştiind că va fi înfrântă. 
 Frumuseţea şi strălucirea i se vor stinge treptat,   va deveni tristă, neîncrezătoare, mai puţin dispusă de compromis.... până când vor rămâne în jurul ei  umbrele, fantasmele, angoasele unei iubiri în agonie.Până şi ea va deveni o simplă umbră neagră.O puteţi lăsa să moară? ... Vreţi un suflet gri?Întunecat, posac sau trist?Greu încercat?Care nu mai găseşte resurse? Nu cred.
  Încercaţi să faceţi un efort  să o iubiţi din nou, să o admiraţi, să o ridicaţi pe piedestalul pe care se afla odată şi care îl merită.
  Iubiţi-o!!!!
  Şi, dragi bărbaţi pentru că este Ziua Femeii, este 8 Martie  vă invit la o incursiune în forul dvs. interior ca să puteţi regăsi resursele care, poate, s-au epuizat, sau, pe care, inamici nevăzuţi precum rutina, stresul, oboseala  şi grija zilei de mâine v-au depărtat mai mult sau mai puţin de femeia lângă care aţi ales să vă trăiţi viaţa.
  Preţuiţi-o numai pentru simplul fapt că este femeie, dacă nu  puteţi să o iubiţi mai mult,admiraţi-o pentru simplul fapt că există în viaţa dvs, respectaţi-o pur şi simplu ca să fiţi şi dvs respectat, acceptaţi-o aşa cum este ea, precum accepţi existenţa unei flori, a unui soare,a unei stele.Dar ca să te poţi accepta pe tine însuţi este necesar să fii împăcat cu lumea, familia ta,cu persoana dragă,cu lumea care îţi dă putere, speranţă, credinţă şi voinţă de a merge mai departe....pe drumul tău.
  Cu riscul de a fi considerată o femeie mai puţin modernă, poate din cauza faptului că aş putea fi acuzată de prea mult exces de zel, în problema feminină, rog să fiu iertată, că, deh!! Cum s-ar putea să nu, într-o astfel de zi, ZIUA FEMEII ??
 So, aş vrea să închin un pahar de şampanie în cinstea tuturor femeilor din România pentru ceea ce sunt !!!

La mulţi ani!!!
Şi să fiţi iubite mult!!!!


  Dragele mele, de Ziua Femeii am pictat un tablou în forme geometrice, a cărei surată  caseta ,,Geometria Culorii,, o ştiţi prea bine din postările anterioare,care ar putea fi reprezentarea sufletului femeii în mintea bărbatului modern!
 Aşa că, stimaţi domni, plimbaţi-vă prin labirintul înţesat de enigme ca să ne puteţi cunoaşte mai bine şi să păstraţi pasărea măiastră!!!Puteţi??
   Ei bine, eu  cred că da, cu multă răbdare!!!!
  Am încredere în voi şi vă urez succes!!
  Vă simt aproape şi rămâneţi aproape de blogul ,,DECORAŢIUNI CU STIL!"

                  Cu drag, Mara
  Cântecul nu îmi aparţine,este preluat de pe YOUTUBE.

Căutaţi pe blog