În Cartea Vieţii mele se scrie cu litere mari.Sufletul meu este cocorul milenar care străbate timpi şi spaţii în căutarea perfecţiunii,a reîntregirii Eului pierdut prin părăsirea paradisului lui Adam şi Eva.Şi rătăceşte precum jidovul rătăcitor în căutarea mântuirii, căruia nemurirea i-a fost hărăzită cândva, în timpuri imemoriale, când, soldat fiind, refuzând să dea un pahar de apă lui Iisus Hristos pe Drumul Crucii s-a răstit la El cu năduf:"Mergi,mergi odată!".Vorbe la care Iisus, purtând Crucea Lumii în spate i-a răspuns cu voce aproape şoptită:"Eu merg să mor pentru că trebuie să mor însă tu, până la întoarcerea Mea nu vei putea muri, vei merge fără să poţi muri!" De atunci legenda spune că acesta îşi poartă cu demnitate blestemul de a trăi nemuritor:"Am fost osândit la spaţiu şi timp.Pe unul îl stăpânesc, celălalt mă ucide şi mă împiedică să mor.Sunt stăpânul spaţiului şi sclavul Timpului, aştept să treacă şi să se sfîrşească". Tocmai pentru că am respins Iubirea m-am prăbuşit în istorie!"(Povestea jidovului rătăcitor, de James D*Ormesson)
Jidovul rătăcitor în peregrinarea sa prin lume, trăieşte şi moare prin ochii celor dragi dar înţelege că Istoria se schimbă nu datorită ştiinţei, a cuceririlor teritoriale a teoriilor ştiinţifice sau războaielor.El înţelege că Istoria se schimbă prin Iubire. Prin capacitatea fiecăruia dintre noi de a folosi energia iubirii revărsată asupra aproapelui,aşa cum folosim energia vântului şi atomului.Iubirea ne face să ieşim din noi înşine şi din Timp, din Istorie. A iubi înseamnă a ne proiecta în uitarea faptului de a fi pe lumea aceasta pereni, a iubi înseamnă a ne proiecta în neant.Singurul lucru pe care îl purtăm în noi, în spirit este această iubire "străbună".
Hristos şi-a purtat Crucea până la capăt: o imensă cruce a Lumii pe care este crucificat sufletul Lumii.(Platon)Trăind printre noi, pe acest Pământ, Hristos a punctat istoria şi a imprimat în însăşi spiritul şi energia planetei acel "ceva" care a modificat pentru totdeauna viitorul omenirii.De la evenimentul de pe Golgota Pământul a devenit adevăratul trup al lui Hristos.
Sunt cu adevărat creştini numai aceia care se simt legaţi de Hristosul istoric,învăţătura Sa devine creştinism abia prin personalitatea Sa marcantă şi nu este suficient să respecţi învăţăturile creştine ca să te numeşti creştin.
Fiecare dintre noi am putea fi jidovi rătăcitori.
Ne putem iubi oare necondiţionat? Ne putem purta crucea cu demnitate sau o putem, mai ales, accepta?
Putem conştientiza că purtăm prin firele nevăzute ale karmei păcatul de a nu oferi paharul cu apă cerut de Hristos??
Putem înţelege că reîncarnarea este dată pentru a dobândi starea aproape perfectă a spiritului care, nemaiputându-se reîntrupa, are acces la poarta Raiului?
Poate că acum sunt, dar mâine vorbele mele vor deveni tăcere.Rămâne doar Iubirea şi Lumea în urma mea."Lumii nu îi lipseşte nimeni, niciodată, se întâmplă uneori ca cineva să îi lipsească cuiva."Dar Lumea merge mai departe şi îşi deapănă Istoria la nesfârşit .......
