De-a lungul anilor am ,,uitat" talentele copilăriei şi, deşi am crescut înconjurată de tablouri, am refuzat să mă întorc la origini.Dacă mă întrebaţi de ce sau pentru ce am gândit astfel să ştiţi că nici în ziua de astăzi nu am aflat!!!!Aşa că, dragii mei, după mai bine de 10 ani s-a întâmplat ca într-o zi, privind tablourile unui pictor consacrat să -mi propun să mă ,,avânt" în anevoioasa experienţă a pictării mobilierului de lemn masiv cu motive decorative care să creeze efectul unic, de neegalat al vechilor opere ornate din secolul al XVI-lea.Şi deşi este un domeniu ,,pe cale de dispariţie" aproape uitat, care presupune, dincolo de talent, sârguinţă, răbdare şi linişte, şi, după ce nişte ani buni m-au ţinut prea departe de tehnicile de realizare a acestora, mă străduiesc acum să realizez casete de bijuterii, pahare, vase de porţelan, sticle din lemn sau metal cât mai reuşite.Sper să îmi tineţi pumnii!!!
Niciodată de când mă ştiu nu mi-a plăcut altă culoare decât roşie.Deşi nu m-am omorât după violet sau după lumina violetă, cum i se spune astăzi, am pictat o mică cutiuţă de bijuterii cu floricele roşii.Este printre primele mele opere de artă realizată 100% handmade.
Şi, îmbătată cum sunt, ,,în violet", nu m-am putut abţine să nu pictez şi capacul interior al casetei în nuanţe mov-albăstrii. Aşa că numai catifea violetă îi mai lipsea, ce ziceţi?
Şi, îmbătată cum sunt, ,,în violet", nu m-am putut abţine să nu pictez şi capacul interior al casetei în nuanţe mov-albăstrii. Aşa că numai catifea violetă îi mai lipsea, ce ziceţi?
