Şi regii îşi dau coroana jos şi plâng!
Suntem nişte fiinţe atât de fragile....încât avem nevoie să ne mascăm sensibilitatea cu mândria de "a fi" care prelungeşte doar această stare de aparentă duritate. Însă neautentică.Sunt oameni care nu plâng sau care nu pot ori nu ştiu să plângă...sau să râdă....
Oare suntem măşti, statui?? Sau fragile flori?
Oare suntem măşti, statui?? Sau fragile flori?
În Univers suntem doar nişte simple şi fragile fire de nisip, în lume suntem nişte copii care râd sau plâng.....
Cu regretul că nu am mai scris nici un rând.....de câteva săptămâni bune,după o mini vacanţă de blog vă invit să reintraţi în micul meu atelier....pe curând!!!Rămâneţi aproape!!
Vă îmbrăţişează cu drag,
Mara
Un comentariu:
Hai Mara, capul sus, zambeste supararilor si treci la creat! Hai cu o mana la tastatura si cealalta mana la pictura si desen.
Ti-am vazut desenele in carbune, sunt minunate toate, cel mai mult si mai mult imi place femeia goala si ochii...cat talent ai, e pacat sa te opresti... Si bannerul imi place tare mult, l-am pus pe blogul meu.
Hai, ca vreau sa te citesc din nou :)
Trimiteți un comentariu