În Asia, la Troia si Halikarnas

    Până nu demult nu cunoşteam frumuseţea străzilor atât de înguste, pavate cu piatră cubică ale oraşului-port Canakkale care m-a găzduit o  noapte în drumul meu spre sudul Turciei moderne, la Bodrum. După o zi întreagă de traversat Bulgaria şi o parte a Turciei păream teleghidată şi paşii mei se îndreptau automat spre punctele ce îmi atrăgeau privirile obosite, totul părea un vis frumos şi incredibil. Mintea mea căuta undeva în interior mecanisme haotice de trezire la realitate, oboseala mă plasa într-un imens balon de săpun în care  pluteam. Din când în când vocea recepţionerului de la Hotel Anzac îmi dădea un impuls care îmi delecta simţurile cu un ,,Bună! Ce faci?"...Unii dintre turci vorbeau limba română însă limba engleză era la ordinea zilei, iar toate acestea provocau stupoare copilului meu care nu înţelegea nici un cuvânt din limba aceea ciudată deşi părea că se simţea uneori mult mai în elementul lui acolo, între străini decât acasă, în România.

  Cu toate că am vizitat şi alte zone ale Turciei printre care regiunea Bodrum  şi faimosul Mausoleu de la Halikarnas, considerat de antici a 5-a minune a lumii am rămas totuşi profund impresionată de intimitatea, căldura, încărcătura istorică a acestui oraş care găzduieşte veritabilul Cal Troian, la marginea Mării Marmara.

O legendă vie, fascinantă  care are la bază cucerirea Troiei printr-un vicleşug de către ahei  mizând pe uzura morală şi nervoasă a asediaţilor, în asediul cel mai lung al antichităţii, de 10 ani. 

  Canakkale este oraşul unde nu vei vedea niciodată închis un magazin noaptea, unde nu te vei rătăci pentru că toate străzile duc într-un singur punct, unde uliţele nu sunt mai largi decât lăţimea unei maşini şi  unde pietonii , motocicliştii şi maşinile circulă  atât de haotic încât te surprinde că acolo nu se întâmplă niciodată un accident. Briza mării îţi pătrunde în plâmăni şi în oase, simpla prezenţă a oamenilor care se plimbă sau discută prin localuri, terase, baruri par să însufleţească atmosfera nopţii asiatice.

  Pentru că acolo, deşi este întuneric te simţi atât de prezent în mijlocul lumii ca şi în miezul zilei.

                             

 În sudul Turciei, în regiunea Bodrum.....am păşit pe teritoriul Asiei!

                            Apus de soare de pe terasa hotelului din Bodrum

       În căutarea celor mai bune plaje de pe peninsulă, am admirat splendorile naturii pentru că Dumnezeu a înzestrat Turcia cu frumuseţi extraordinare pe care acest popor harnic le exploatează  la maximum.

Şi pentru că sunt o pasionată a anticilor şi nu vroiam să ratez minunile lumii antice am insistat să merg la Halikarnas, acolo unde se află vestitul  mausoleu construit între anii 353 şi 350 î.e.n, din dorinţa de a construi o nouă şi grandioasă capitală pe coasta Asiei Mici de către  Mausolus, un domnitor din Imperiul persan care, împreună cu soţia sa şi sora sa, Artemisia Caria au cheltuit sume imense de bani pentru a înfrumuseţa oraşul cu statui, temple, clădiri  impunătoare, cu arhitectura epocii, ca să impresioneze inamicii. În acest scop, cei doi au angajat cei mai buni arhitecţi, muncitori ai vremii  şi au construit pentru odihna trupurilor lor după moarte un loc de veci pe o colină cu vedere spre oraş - HALIKARNAS Mausoleum (mormânt situat la sol).
 Ca un tribut adus morţii neaşteptate a soţului, Artemisia decide  să continue construcţia deja începută  de Mausolus pe care o transformă într- un monument-mormânt de o frumuseţe şi o grandoare unică în toată lumea antică.Astfel, mausoleul de la Halikarnas,  care găzduieşte cenuşa trupurilor celor doi soţi şi domnitori, devinea 5-a minune a  lumii antice. 

 Mausoleul de la Halikarnas, astăzi

 Un fel de teatru antic de unde seara ascultam muzică, în incinta hotelului unde am fost cazată în Yalikavak, Bodrum

 Arici de mare viu pe care l-am admirat pentru puţin timp şi care şi-a găsit apoi drumul în valuri