26 aprilie 2011

SUFLET ..de copac

          
                 Cândva,în copilărie,am îndrăgit copacii,i-am îmbrăţişat şi le-am vorbit în şoaptă.Le simţeam singurătatea mută, tristeţea, energia, nevoia de căldură şi .....de-un suflet.Dincolo de scoarţa lor roşiatic-maronie intuiam, cum numai naivitatea unui copil o putea face,o lume imensă, vie, frumoasă, tăcută şi neasemuit de familiară..dar....oare de ce familiară?
Poate în altă viaţă am fost un simplu copac, îmbrăţisat de oamenii Indiei pentru care dragostea nu are grade de comparaţie?..Pentru că la ei iubirea pentru lucrurile care nu cuvântă este aceeaşi faţă de orice fiinţă vie ?   
       Chiar şi azi, când trec prin faţa lor îi privesc şi-mi spun:"Sunteţi încă prietenii mei, străbunii mei copaci, mărturie a timpului şi nemuririi....!"Şi auzind parcă vorbele nerostite, copacii se pleacă,în solemnitatea lor cu crengile  lungi şi rămuroase, iar sufletu-mi etern îngenunchează în trupul-mi efemer şi drept,doborât de timp,precum în faţa unei dulci icoane. Atunci îmi spun.....,,Copacii sunt uriaşi şi implacabili precum destinul!"...
     Apoi, nu ştiu de ce,  am sentimentul că aceşti copaci  au suflet.Iar sufletul lor este frumos şi bun!

               În trecerea anilor, crâmpeie de gânduri în parte risipite de tumultul vieţii mă determină să închid în trupul scorburos de lemn (caseta de lemn) sufletul copacului copilăriei mele. 



               Sau sufletul familiar mie?



      
       La adio...... 

25 aprilie 2011

PAŞTE FERICIT!

      Cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Paştelui vă doresc să aprindeţi în suflete candela cu Lumina Învierii, spre linişte, pace, bucurie şi iertare!
  Lumina, atât de prezentă în viaţa noastră încât aproape că nici nu mai conştientizăm, ne însoţeşte pretutindeni într-un mod voalat, subtil şi ne ajută să reîmprospăm în noi  forţa fiinţei . Destinul nostru în ansamblu este împregnat  de LUMINĂ: lumina dragostei, prin sentimentul    faţă de aproapele nostru,    lumina răsăritului,  un început al unei noi zile binecuvântate,  lumina din ochii copiiilor noştrii de aur, lumina regăsită  în zâmbetul persoanei dragi, lumina cunoaşterii obţinute prin sârguinţă şi memorare, lumina întelepciunii dobândite din experienţele plăcute sau mai puţin plăcute ale propriei noastre vieţi.  

,, Şi de-aş avea prorocirile toate şi tainele toate le-aş cunoaşte;toată înţelepciunea de-aş avea şi credinţa să pot muta munţii;
                         DACĂ DRAGOSTE NU AM , NIMIC NU SUNT!!!"
                                                                                           Epistola către Corintieni a apostolului Pavel
       Pentru mine, Învierea Domnului Iisus Hristos simbolizează, după sacrificiul suprem al schingiuirii pe cruce şi al morţii pentru mântuirea omenirii, întoarcerea  şi readucerea sufletelor spre Lumină, înapoi, în lumea spirituală, de care ar fi rămas despărţite dacă nu ar fi sosit EL. Trupurile ar fi fost lăcaşul unor spirite  lipsite de orice trăire omenească, iar morala ar fi devenit o ,,poveste,, uitată, dispărând de mult din lume.
       De aceea, Învierea ar trebui să reprezinte pentru fiecare dintre noi un nou început,spre schimbare, iertare şi mântuire.

         ,,Fără pedeapsă nu există mântuire, fără mântuire nu există renaştere!"
                                                                                                          (Dostoievski)


                                       Hristos a Înviat!
                            Vă invit să ciocniţi ouă cu mine! 


22 aprilie 2011

Carpe diem

   Căsătoria este o verigă de aur în lanţul al cărui început este o privire şi al cărui sfârşit este infinitul.Este o ploaie pură, dintr-un cer curat, peste natura sfântă, pentru a da viaţă ogoarelor binecuvântate."(Djubran).

    În spiritul ideii de cerebrare a căsătoriei am realizat  caseta de bijuterii din imagine pe care o dedic tuturor femeilor din lume care şi-au unit destinele pentru a-şi clădi un cămin,femeilor care, într-un mod straniu,neştiut de nimeni pe pământ, sunt capabile să dăruiască unui bărbat clipa infinitului.....
    Un infinit mai preţios decât efemerul materiei,un infinit clădit din credinţă, nădejde şi dragoste.  



Femeilor pe care le respectăm tocmai pentru simplul fapt ....că sunt FEMEI.
  Simbolistica verighetelor împreunate mi-a fost inspirată nu numai de uniunea bărbatului cu femeia  în faţa lui Dumnezeu ci şi de importanţa cifrei 8, pe care, dacă o întoarcem invers, formăm simbolul infinitului sau al  unei noi vieţi.


   Cifra 8  simbolizează cea de a opta zi din ciclul creaţiei divine, zi ce corespunde Învierii lui Isus.


      Trăim într-o lume zbuciumată, haotică, în care spiritualitatea, moralitatea ori cultura îşi pierd adevărata valoare de conturare a personalităţii individuluilăsând în urmă mulţi oameni singuri, distanţi,reci,implacabili chiar,imaturi sau iresponsabili.


   De aceea eu vă doresc  să găsiţi întelepciunea de a vă crea  un templu al înţelegerii,armoniei, împlinirii în instituţia căsătoriei pentru că aşa cum spunea celebrul Rabindranath Tagore "Căsnicia este o artă.Trebuie să o creezi din nou în fiecare zi."

21 aprilie 2011

Fantezie violetă

  De-a lungul anilor am ,,uitat" talentele copilăriei şi, deşi am crescut înconjurată de tablouri, am refuzat să mă întorc la origini.Dacă mă întrebaţi de ce sau pentru ce am gândit astfel să ştiţi că nici în ziua de astăzi nu am aflat!!!!Aşa că, dragii mei, după mai bine de 10 ani s-a întâmplat ca  într-o zi, privind tablourile unui pictor consacrat să -mi propun să mă ,,avânt" în anevoioasa experienţă a pictării mobilierului de lemn masiv cu motive decorative care să creeze efectul unic, de neegalat al vechilor opere ornate din secolul al XVI-lea.Şi deşi este un domeniu ,,pe cale de dispariţie" aproape uitat, care presupune, dincolo de talent, sârguinţă, răbdare şi linişte, şi, după ce nişte ani buni m-au ţinut prea departe de tehnicile de realizare a acestora,  mă străduiesc acum să realizez casete de bijuterii, pahare, vase de porţelan, sticle din lemn sau metal cât mai reuşite.Sper să îmi tineţi pumnii!!!



   Niciodată de când mă ştiu nu mi-a plăcut altă culoare decât roşie.Deşi nu m-am omorât după  violet sau după lumina violetă,  cum i se spune astăzi, am pictat o mică cutiuţă de bijuterii  cu floricele roşii.Este printre primele mele opere de artă realizată 100% handmade.





    Şi, îmbătată cum sunt, ,,în violet", nu m-am putut abţine să nu pictez şi capacul interior al casetei în nuanţe mov-albăstrii. Aşa că numai catifea violetă îi  mai lipsea, ce ziceţi?
 
 


Căutaţi pe blog