24 august 2013

Cantecul de dragoste al porumbeilor

   Micile mele creatii graiesc mai mult decât cuvintele asternute aici.Chiar dacă serile devin enigmatice, racoroase si gândurile zboară în voie iar ochii nu mai vor să asculte de imboldul lăuntric "Hai, pictează!"imi spun "Adio,somn usor!" si mainile îmi alunecă pe suportul ce trebuie prelucrat. Fibrele lemnoase ale casetei îşi strigă frumuseţea pe care o revendică direct din cupa viselor mele.
    As vrea sa pot picta ca altadata, pana spre asfintit, sa vad ce frumos ne intampina Soarele cu blandetea si lumina lui.
    As vrea sa aud cantecul de dragoste al porumbeilor, as vrea sa strivesc roua cu picioarele goale, as vrea sa alerg precum un copil dupa zmee multicolore, as vrea sa simt ca Tu esti acolo, oriunde te-ai afla.... 
     Tu cu sufletul tau....atat imi e de ajuns... sa cred ca ..imi va fi bine.Sa fim Noi doi...
      Fara sa stie macar ceea ce imi doresc porumbeii indragotiti se opresc din zborul lor spre inalt si se aseaza sfiosi aplecandu-si capetele micute in fata mea, pe pervazul ferestrei.
   Sunt atat de firavi si plapanzi...ochisorii lor mici sfideaza cerul, cer iertare, privesc grauntele din fata lor si se uita prelung la mine.
    Oare cum de poate exista un suflet alb intr-un porumbel gri, intr-un corp atat de plapand? Chiar daca sufletul lui strabate spatii si timpi in cautarea iubirilor pierdute ale vietilor trecute, asa cum spune legenda? Deoarece se spune ca porumbeii sunt suflete calauzitoare,  a caror menire este sa reuneasca in prezent iubiri uitate in alte existente....
    De aceea cantecul lor are un farmec aparte, un farmec ce nu poate fi explicat...care te poarta pe aripi de vis in taramuri karmice si ascunse.
    Iubesc porumbeii pentru cantecul lor de dragoste.Cantec de leagan, de dor si amintire.Cantec de iertare pentru ce am fost sau pentru ce am ranit altcandva, in alta existenta.
    Cantec de mantuire, caci fara mantuire nu exista adevar si Viata.
   Vesnicul cantec al Iubirii impartasite de Dumnezeu oamenilor, al regasirii si al reimpacarii de sine, cu sine si cu Viata pe care o traim.
   Cantecul reintregirii Fiintei totale a Vietilor traite de noi.


     




     Poate ca pare incredibil pentru unii dintre voi  ca, desi experimentez tehnica picturii one stroke,  pictez inca folosind tehnica servetelului. 
Da!! Dar  stiti de ce? Pentru ca nu imi place sa uit de unde am pornit:din trecut.
   Trecutul ma defineste ca om pentru ceea ce am devenit si sunt azi, fundamentul pentru ceea ce voi fi maine.
     Ramaneti aproape ...eu sunt aici !
       Nu v-am uitat si va pregatesc o alta surpriza one stroke painting!!!

                                                                                                    Mara

Căutaţi pe blog