Aş vrea să aud foşnetul frunzelor căzând în geam iar roua dimineţii să o sărut pe buze. Mi-e sufletul pustiu şi zbuciumat ca Marea Neagră....cu ochii albaştrii.Ce departe eşti!Şi singur.....Atât de departe încât îmi pari străin.
În mijlocul salcâmilor înfloriţi aştept urgia toamnei sperând că ai să revii....curând.Doar sper...şi-atât... Îmi este de ajuns numai Dumnezeu şi cântecul şoptit al iubirii mele neîmplinite.
Merg drept pe drumul meu,trecutul este o ţară pe care nu o voi mai vizita niciodată.Nu-ţi întoarce privirea înapoi,nu păşi în trecut pentru nici o secundă.Going to your way oricât ţi-ar părea de greu sau nefiresc ...
Aş vrea să fiu aerul pe care îl respiri doar o singură clipă,să simt cântecul din sufletul tău.Şi cerul din inima ta.Şi iertarea sau mânia ta.Ca să pot trăi şi să te pot uita.Ca să pot recrea ceea ce nu am putut fi Eu când eram NOI DOI.
În mijlocul salcâmilor înfloriţi aştept urgia toamnei sperând că ai să revii....curând.Doar sper...şi-atât... Îmi este de ajuns numai Dumnezeu şi cântecul şoptit al iubirii mele neîmplinite.
Merg drept pe drumul meu,trecutul este o ţară pe care nu o voi mai vizita niciodată.Nu-ţi întoarce privirea înapoi,nu păşi în trecut pentru nici o secundă.Going to your way oricât ţi-ar părea de greu sau nefiresc ...
Aş vrea să fiu aerul pe care îl respiri doar o singură clipă,să simt cântecul din sufletul tău.Şi cerul din inima ta.Şi iertarea sau mânia ta.Ca să pot trăi şi să te pot uita.Ca să pot recrea ceea ce nu am putut fi Eu când eram NOI DOI.
Şi, poate că.....odată cândva,de-a lungul multor eternităţi,"te voi ierta şi-ai să mă ierţi!"(William Blake)