În mijlocul măslinilor verzi si a gândurilor mele nerostite astept urgia tumultului de neatins al amintirilor.....Ce eram ieri? Ce sunt azi? .Lumină şi materie străbătând cu demnitate un destin ce se scrie cu cartea vieţii. Trecând prin timp îl biruim prin artă. O artă a picturii decorative, realizate pentru eternitate de maeştrii vremurilor de altădată cu migală şi stil desăvârşit dar uitate de memoria colectivă. Am realizat acest blog în căutarea timpului pierdut şi regăsit.
"Dac-ar fi fost sa trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung pana la tine, as fi ajuns cu zdrentele tinereții mele sfâșiate, dându-ți ultima ei picătură.
De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii.
Dar la poarta casei tale veghează dragostea - şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoana din biserică.
Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni.
Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum:
Iubim... pentru a ne păstra Fiinta Vie, Iubim... pentru a redeveni Noi Insine Atunci cand în fuga noastră prin Timp Ne pierdem busola.. Iubim... pentru că în iubire există Renaștere și Adevar. Iubim... pentru a putea Învia mâine. Iubim... pentru a creea chiar și lumea într-o singură zi... Iubim... pentru a ne Reîntregi ca Gen, Iubim... pentru că doar asa putem împărăți lumi și stele,putem încălzi planeta Cu Dorul din sufletul nostru. Căci numai iubind... Învățăm să trăim frumos,
Iubind.... Luminăm Universul, devenim noi însine.. Lumină... Într-o lume de Întuneric, Pentru că iubind... ne topim Fără a muri vreodată cu adevărat.
