Primăveri cu cântec şi strune de viori............

  E primăvară, se întorc în tăcere cocorii neosteniţi de drum, rândunici în stoluri, privighetori cu  ciripit vesel.
  Sunt primăveri cu cântec şi strune de viori, îmbătate de mireasma florilor proaspăt ieşite din muguri, sunt flori care se îmbujorează nevăzute la o simplă bătaie de aripi, la o simplă zvâcnire din crânguri. Cerul surâde şi îşi unduieşte norii plutitori deasupra Planetei. 
  Ating vibraţia naturii cu corzile sufletului meu visător. Sunt flori care nu cad  niciodată şi clipe care nu se uită.Mă prăvălesc în eternitatea clipei trăite ca într-un modern Montagne Rousse, Cerul şi Pâmântul se unesc, devenind aceeaşi Fiinţă cu mine şi Unicul Dumnezeu care a trăit pe acest Pământ. 

      "Timpul nu îşi aruncă nicăieri ancora, nu are faţă ori spate ori laturi.Timpul nu are nici răsărit, nici apus. Numai pentru a mă exprima pe mine Infinitul devine finit......şi m-am trezit în eternitate."(Maitreyi Devi,,Dragostea nu moare")

    Rămân fără cuvinte....  înlăuntrul inimii mele îţi voi arăta odată Soarele şi amândoi îl vom  venera!!!!

               Iubeşte şi vei fi iubit!
    Respectă şi vei fi respectat!
    Admiră şi vei fi admirat!

   Mereu să-ţi fie maturitatea vegheată de raţiune!
   Dar........... să păstrezi întotdeauna în suflet un loc special, o portiţă spre copilul care ai fost!