4 mai 2011

My lovely little city

              Bună, dragi prieteni! Există un oraş în ţara aceasta mică dar fascinantă unde trăiesc sentimentul atemporalităţii, regăsirii cu sine şi cu Dumnezeu.  O oază de pace, armonie şi incredibilă linişte care împresoară clipa  scurtă pentru a o transforma într-un mod absolut miraculos în eternitate.Şi, atunci când,în mod firesc,aş simţi dezolarea,aici mă descopăr pe mine ca Fiinţă,în inima Ardealului,pe aleile largi,curate,cu flori,lângă dealurile şi fortăreţele seculare ale Cetăţii.......
        Şi, ca  un fulg de vioaie, îmi vine să exclam "Te iubesc eternule NIMENI!!"...acelui ceva care în alte momente mă cutremura cu vidul şi pustiul  lui.   Acum am găsit puterea, de a-i pune lanţuri grele,chinuitoare,metalice precum purtau cu  câteva sute de ani în urmă eroii noştrii  Horea,Cloşca şi Crişan. 
                             Recunoaşteţi catedrala?
   Pentru mine este cea mai frumoasă catedrală din Ardeal.


               De ce n-aş fi şi eu o simplă floare  ca să te contemplu cât eşti de frumoasă, catedrală, ca să fiu răsfăţată de soare, de lumină şi de mult aşteptata linişte?
      Dar dacă mă simt ca o floare mai contează oare?Că sunt suflet şi.....nu floare?!?

  
     Acolo sus, sub cer, un orologiu marchează eternitatea care punctează istoria....şi mă întreb:
                              

,,Pentru ce, scumpă cetate,
Ai nevoie de-un ceas
Când tu eşti eternitate
Iar noi -  apă şi-un pământ,
Avem nevoie de-un TIMP?!"

                     Atunci când realizam aceste poze mă aflam la evenimentul desfăşurat la Apulum, prilejuit de zilele oraşului, în vara anului trecut. Şi, deşi trec an de an prin acest oraş micuţ, dar discret şi impunător, nu am rămas atât de profund mişcată de frumuseţea Cetăţii care fusese deschisă pentru puţin timp  publicului larg.M-am plimbat în voie pe metereze, am privit steagurile epocilor apuse fluturând în vânt, am vizitat clădirile din incinta Cetăţii, armamentul în dotare, inclusiv colosalele tunuri.Am făcut poze şi am glumit cu soldaţii îmbrăcaţi în straiele militare ale secolului XVIII,am admirat oraşul de la înălţimea celulei unde s-a sfârşit Horea.
     Şi ...privind piatra aceea rece, copleşitor de rece, stranie şi pustie care se cheamă mormânt am vrut să pătrund şi mai adânc...în timp. Dar nu puteam. Şi atunci, vorbind şoptit l-am rugat pe eternul NIMENI să-mi dea puterea de-a vedea prin ziduri, la oamenii bravi din trecut.Privesc uimită în timp, natura a încremenit pentru o clipă, s-a făcut tăcere în noi....simt forţa spirituală care i-a împins pe eroii martiri să moară pentru liniştea noastră.

   Îmi sună insistent în urechi cântecul eroilor:


"Au fost eroi, şi-or să mai fie,
Ce-or frânge duşmanii cei răi,
Din coasta Daciei şi a Romei
În veci s-or naşte pui de lei!"



      Şi-n sufletu-mi amar de român simt nesiguranţă, nelinişte şi zbucium! Când se vor naşte iarăşi pui de lei? Avem statui-eroi, embleme, steme, steag tricolor dar nu un conducător- erou!  Fericită este ţara care nu are nevoie de eroi!

                ,,Mi-e inima sură ca o minge de sare lucrată în ocne.Cine nu cunoaşte truda şi setea închise într-un bulgăre de sare să stea la o parte".(Ionel Teodoreanu)


          Râde  şi plânge  arlechinul din mine..pentru ce-am avut nevoie de eroi?!
     
            Şi până s-or naşte "pui de lei" Mihai Viteazul  va păzi amintirile adevăraţilor eroi ai neamului românesc!

                                   Pe metereze ..............

          Una din cele 6 porţi ale Cetăţii care imprimă solemnitate şi grandoare peisajului autohton  are reprezentate 4 statui simbolizând marile virtuţi: Abundenţa, Înţelepciunea, Cumpătarea şi Forţa.
        Cetatea bastionară din Alba Iulia, ridicată între anii 1714-1738  este alcătuită din 7 bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf.Stefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano, Sf. Elisabeta).

  

   Steagurile  şi statuile au  fost pentru mine de-a dreptul fantastice !!!!





                                  Nu-i aşa că sunt frumoase?




          Şi pentru că aţi avut răbdarea de fier  să citiţi "poveştile mele de la Apulum"  eu vă mulţumesc şi vă doresc să vizitaţi Cetatea bastionară de la Alba Iulia, construită în stil baroc, unică în toată arhitectura militară europeană.

                             NOAPTE BUNĂ !



Imaginea altarului din  catedrala gotică situată paradoxal, lângă Catedrala Marii Uniri de la Alba Iulia.



13 comentarii:

MARA spunea...

VOUA VA PLACE ORASUL MEU IUBIT???

Mara spunea...

Buna....nu indrazneste chiar nimeni sa scrie nimic?De ce?

Darania spunea...

Mă impresionează sensibilitatea , cultura ta draga Mara.Ai niste calităţi atât de rar de gasit în această perioada tulbure.Felicitari sincere ţie şi celor care ti-au calauzit paşii în viaţă.Povestea ta e o minunată şi vie lecţie de istorie , scrisă cu suflet şi pasiune.

MARA spunea...

Buna, Darania,

Iti multumesc pentru cuvintele frumoase.
Intr-adevar imi iubesc tara,orasele acestea minunate si macar incerc sa duc o raza de soare in sufletele romanilor din ce in ce mai tristi.Din pacate nu stiu cata lumina patrunde in ele...Adevarata Lumina vine de SUS.
Am creat acest site dintr-o pura intamplare si placerea de a scrie.

Darania spunea...

Ai dreptate lumina vine de sus si numai unii dintre noi rasfrângem lumina.Tu probabil faci parte dintre cei putin care au darul de a transmite lumina mai departe.
Dumnezeu sa-ti lumineze mai departe calea pentru a putea sa o transmiti celor din jurul tau.Poate asta e menirea ta.Inca odata sincere FELICITARI.

Anonim spunea...

Reusite poze, o tara minunata (pacat ca ne batem joc de ea), un site frumos, iar autoarea de nota 10 - ma surprinzi intr-un mod foarte placut si ma faci sa-mi fie si mai dor de-acasa ...
Pupici din Malta.

Adriana Alexandru spunea...

Dumnezeule, cat de frumoasa este Romania...ce pacat ca noi romanii nu constientizam acest lucru...eu abia astept sa ma intorc acasa peste o saptamana...este frumoasa si Roma insa mai frumoasa este tara mea...abia astept sa mi-o vizitez, chiar daca am rau de masina...ma duc cu trenul si tot ,,ma duc'' :D

MARA spunea...

Buna, Adriana,sigur ca sentimentul implinirii depline il avem intotdeauna acasa.Acasa rasuna mereu in NOI ca un ecou, de oriunde bate o inima de roman.Draga mea Adriana, daca te simti mai in siguranta la Roma eu spun ca este cea mai buna solutie de moment.Pentru ca aici,in Romania ne simtim ca pe niste nisipuri miscatoare, totul e o ,,Fata Morgana,,.Si iti multumesc pentru cuvintele frumoase..pentru sfaturi si incurajari.Daca vii in Romania cat timp stai aici?Pentru o perioada mai lunga?In speranta ca vom avea o frumoasa colaborare pe viitor, te imbratisez cu drag.

Adriana Alexandru spunea...

Buna Mara, in sfarsit am gasit momentul sa ma relaxez, si unde sa gasesc un loc mai potrivit decat blogul tau... :) Da, acasa rasuna mereu in NOI, eu acum stiu lucrul acesta pentru ca mie nu imi este dor doar de familie sau de oras, mie imi este dor sa calc cu piciorul pe pamantul meu romanesc si sa aud limba mea romaneasca in fiecare zi...Intentionez sa raman desigur, pentru totdeauna...Sa nu uiti de invitatia pe care ti-am facut-o la noi peste 2 luni, decupam, pictam si ne distram :)Apropo de pictura, azi am vazut ceva fantastic in centrul Romei, o sa-ti arat intr-un filmat pe youtube :)
O seara placuta iti doresc, cu mult drag te imbratisez si eu. :)

MARA spunea...

Buna, Adriana....
Este firesc sa iti fie dor...de cat timp esti plecata in Italia?Am observat ca toate lucrurile de care ne atasam de mic copil ne urmaresc o viata si ne-o marcheaza.La fel copilaria traita iti da o putere nebanuita in tot restul vietii.Bineinteles daca are multe elemente pozitive!!Nu mi-ai spus nimic de invitatie.Vii in Romania?.

Adriana Alexandru spunea...

Buna, Mara...
Iata-ma din nou aici la tine, un loc atat de cald si relaxant pentru mine... Am 7 ani de cand sunt plecata, am vazut multe lucruri aici...si frumoase si urate... Desigur, copilaria traita isi pune amprenta pe viata noastra...depinde ce amintiri avem... Scuza-ma, aveam senzatia ca ti-am spus de invitatie...vom organiza peste vreo 2 luni o intalnire de decupaj la noi acasa (la Rm Sarat, in satul Herasti...caci avem de gand sa traim la tara)
Esti binevenita, daca iti face placere...
Poimaine dimineata ne luam zborul catre Romania...Dumnezeule, ce emotii am...parca m-as marita :)

MARA spunea...

Buna Adriana,

Iti multumesc pentru invitatie.Nu stiu pe unde voi fi atunci, pentru a-mi face un program trebuie sa stiu exact data.Dar mai vorbim si multumesc.Esti draguta.Te pup.Si iti urez de acum ,,BUN VENIT PE PAMANT ROMANESC!!!,,

Adriana Alexandru spunea...

Multumesc frumos pentru urare,Mara... deja am inceput sa ma simt ,,acasa'' :)
Data inca nu o stim...oricum ramanem in contact.
Te imbratisez cu drag. Pupici multi :)

Căutaţi pe blog