DOR ....DE MAREA NEAGRĂ

     Ador marea cu valurile ei înspumate de august!!!Aştept cu nerăbdare să păşesc în voie pe nisipul moale,primitor,cald şi umed, să simt sub tălpi energia benefică a valurilor ce se apropie de ţărm în dansul lor secular.

 Şi când privesc retrospectiv în copilăria mea văd un copilaş cu bucle negre care arunca cu nisip în ochii copiilor care îi stricau falnicele castele de nisip. Iar după îndelungi încercări le ridicam din nou din amestecul nisipului şi apei împletite cu micile mele lacrimuţe.Mâna ocrotitoare a mamei mă îndruma şi mă încuraja să nu mă dau bătută şi să le refac din nou..Priveam tăcută pe atunci spectaculoasele partide de şah între tata şi prietenii noştrii de familie cu care ne petreceam an de  an concediile pe litoral.Mi-aduc aminte cu plăcere că tata era un mare şahist şi îi bătea pe toţi,ceea ce stârnea indignarea în rândul copiilor prietenilor noştrii care îşi cumpăraseră propria tablă de şah ca să îi bată.Pare-mi-se credeau că îl pot bate cu propriile lor "unelte" iar eu mă amuzam nevoie mare şi eram mândră că am aşa un tati bun şi meşter în ale şahului.Acum când ne reamintim râdem cu poftă de naivitatea noastră copilărească.  

   Şi mi-aduc aminte  că, indiferent cât eram de obosită marea îmi dădea forţe noi, nebănuite de a fi veselă,zglobie,de a face diverse şotii.

 Ne plimbam seara pe faleza liniştită şi ne pătrundea în oase liniştea aceea a naturii întreruptă numai de valurile Mării Negre.

  Au trecut ani buni de când nu am mai revăzut marea din motive obiective de altfel dar poate acesta este un motiv  pentru care an de an resimt un alt fel de dor pentru ea, un dor îmbogăţit cu noi valenţe;după o lungă absenţă valurile ei "îmi invadează" Fiinţa în mod diferit.

 Chiar mă gândesc să fac o caseta cu valuri şi scoci culese de mine din mare când mă voi întoarce.Sau o ramă decorată cu scoci şi nisip de mare.Pe care vi le voi arăta cu siguranţă, pe blog, pentru că tot ceea ce creez, indiferent că este un cadou dedicat unui prieten sau vreunei rude le includ în colecţia mea personală.Pentru că am observat cu surprindere că munca mea, în ciuda  timpului limitat de care dispun, este chiar apreciată de cunoştinţe, prieteni,  care chiar mă roagă să le fac câte ceva drăguţ pentru a dărui cadouri unicat.Şi îmi face plăcere să creez şi să fiu utilă aşa cum îmi face plăcere să scriu aici diverse filosofii de viaţă personală,chiar clipe de viaţă pe care să le îmbin cu pasiunea mea.Mi se pare o idee originală şi constructivă pentru că eu nu sunt aici să fac tutoriale sau să scriu banalităţi.De ele e plină lumea şi Internetul.Eu nu caut glorie, avere, sunt o fată simplă,modestă, corectă, pasionată de pictură decorativă şi lectură.

 Şi pentru că am acestă pasiune pentru decorare vă arăt ce noutăţi  am pentru voi din atelierul meu  modest.

   Acest set casetă-ramă le-am realizat într-o noapte cu lună plină si este dedicat unor prieteni care au împlinit 25 de ani de căsnicie, cărora le urez felicitări sincere pentru că au reuşit să o menţină atât de bine  până  la această frumoasă vârstă şi cărora le urez în continuare noroc şi împlinire.Şi mulţi ani fericiţi !!!! 

 În acestă cutiuţă vă puteţi ascunde amintirile  pe care le puteţi dăpăna cu persoane dragi, vă puteţi pune bijuteriile primite de la soţ, iubit, prieten, frate sau părinţi.

 Cerculeţele simbolizează verighetele înlănţuite care pentru mine reprezintă unitatea unei căsnicii sau aspiraţia spre unitate pentru cei  proaspăt căsătoriţi.Sper ca fiind realizate din suflet pentru suflet să le poarte noroc tuturor.

  Mă iei la tine acasă?

  LA MULŢI ANI!!!