30 august 2012

DOR DE TINE , DOR DE NOI

  M-a cuprins deodată dorul....
 Dorul de noi doi alergând printre stânci şi copaci seculari, uniţi în îmbrăţisarea Cerului Albastru de deasupra, respirând aerul curat al munţilor. Ca în faţa unui altar bogat şi împregnat cu credinţă, ne unim mâinile şi ne împreunăm sufletele ca într-o împletire de destine.
 Singura nuntă în care voi crede vreodată cu adevărat este nunta făcută în faţa naturii splendide a lui Dumnezeu, neoficiată de vreo fiinţă umană.Este cea mai sacră nuntă.Dumnezeu îmi este singurul călăuzitor, reazem, preot şi tată.Fără El pot fi numai o fiinţă care trăieşte în deşertăciune monotonia zilelor, nimic spectaculos  nu se poate realiza.Fără El mă transform într-o "umbră umană" necapabilă să capteze energia vital-cosmică a Vieţii. Fără El nu există Dor, Soare, Lumină, Credinţă.
 Iubesc şi iert pentru că este singura mea şansă spre iluminare şi mântuire, iubesc şi iert ca să primesc iubire şi iertare iar dacă vreodată se va întâmpla să nu primesc nimic în schimb voi fi fericită pentru ceea ce am dăruit.
 Contează mai puţin cât sau ce primeşti ori de la cine, pe atât cât contează în sine faptul de a dărui necontenit, mereu.
 Cât de mult te deranjează dacă cel pe care l-ai ajutat nici  măcar nu te mai salută ?Te aştepţi cumva la recunoştinţă de la oameni? Nimic mai fals!Cu cât vei cere mai mult ţi se va da mai puţin dar ţi se va cere necontenit.Oamenii nu ştiu ce e măsura, ei nu sunt obiectivi.Numai Dumnezeu este obiectiv.Ca să fii obiectiv ar trebui să fii perfect.Obiectivitatea este un atribut al perfecţiunii.Ca să te poţi mărturisi ar trebui să fii sincer cu tine însuţi,ca să-ţi poţi urma calea ar trebui să asculţi "greierul de la picioarele tale",precum chinezii.Ca să fii iubit ar trebui să meriţi, dar Dumnezeu nu a lăsat iubirea pe Pământ după grade de comparaţie, criterii sau merite ci a lăsat-o pur şi simplu...atât de simplu încât nici mintea ta nu poate concepe simplitatea iubirii lui.Aşa cum ne-a lăsat pe lume plante, copaci, flori,  apa, foc sau  cer.
Cerul ca să ne privim în oglindă pe noi înşine, să ne putem ruga  sau să îi putem cere sau mulţumi Lui.
Focul ca să putem privi în interiorul nostru  şi să putem alege ce avem de ars în noi.
Apa ca să ne botezăm în ea şi să ne purificăm sufletele prin ritualul ei repetitiv-crestin. 
 Câţi dintre noi nu ne dorim mai multă iubire?Dar câţi dintre noi o primim înapoi?Dragostea nu te costă nimic,dar face minuni, dăruieşte-o şi vei vedea că minunile din viaţa ta vor începe să apară chiar şi în societatea  noastră baudelariană ....
"Iubeşte şi iartă, oricui, orice, oricând!"NERUDA









2 comentarii:

£.a. spunea...

frumos ai scris, ai dreptate fara Dumnezeu viata noastra ar fi monotona si fara sens.

MuLTUMESC pentru vizita si pentru cuvinte, ma bucur ca iti place blogul meu si ca il urmaresti, eu schimb de bannere nu fac, pentru ca nu am banner , exceptie facand cele 3 afisate pe blogul meu, dar iti pot pune blogul pe lista mea ca sa te pot urmari :)

MARA spunea...

Buna, Lavi!!!Ma bucur din suflet ca ti-au placut gandurile mele simple, mai ales ca blogul meu este axat si pe decoratiuni pe lemn.Ma bucura mult faptul ca am gasit o fata spirituala ca tine.Ai un mod deosebit de a scrie.De a simti.Iti multumesc ca imi poti pune blogul in lista ta.Eu il am in spatele,, cortinei,,il voi afisa si eu pe al tau.Sper sa tinem legatura online.Cu drag, Mara

Căutaţi pe blog