10 august 2012

La Poarta Sărutului.... cu Constantin Brâncuşi

    Copilul cu vise din mine a  reinventat jocul cuvintelor, culorilor şi dansului nemărginit al muzei.Copii nu ucid Iubirea lumii,eu am cunoscut-o în ochii tuturor copiilor din lume. Iubesc ca să cred că încă nu e prea târziu pentru noi, cei din secolul vitezei să o reinventăm prin ochii naivi ai unui copil.A unui copil care ţine cu atâta delicateţe în mânuţele-i mici şi "sălbatice"  acea minge roşie care îi place şi pe care o reinventează la fiecare oră si minut prin joc,  în căutarea iubirii părinţilor săi.Iar când se întâmplă să o scape accidental alergă după ea cu picioruşele-i mici să o  ajungă sau plânge  încercând prin magia jocului să ofere valenţe noi "iubirii" primite pe care o dăruieşte atât de simplu şi de natural!
  Mingea, ca simbolistică a cercului a fost jucăria  preferată a copilăriei mele.Chiar şi acum,  adult fiind cercul exercită asupra mea aceeaşi fascinaţie.
    Cercul, curba perfect închisă, care revine  mereu asupra ei însăşi care simbolizează infinitatea, integralitatea, unitatea , identitatea, unicitatea este foarte sugestiv reprezentat la Târgu Jiu,oraşul unde am petrecut câteva zile ale vacanţei.
    Simbolul cercului văzut ca un inel dublat pe Poarta Sărutului sau reprezentat atât de sugestiv prin proiectarea meselor rotunde într-un cerc la Masa Tăcerii sugerează legea sacră,eternă,spiritualitatea,uniunea dintre un bărbat şi o femeie prin ritualul tăcerii şi dragostei. 



 Cercul reprezintă în spiritualitatea contemporană puterea şi spiritul feminin, Pământul Mamă, Cosmosul.Sau Soarele, ca sursă a Vieţii. 
  Simbolistica cercului este dată şi în reprezentarea curcubeului,    văzut ca un pod dintre Pământ şi Cer , Tronul lui Dumnezeu. 



 Privind cercul închidem infinitul în noi şi în lumea aceasta efemeră dar eternă în acelaşi timp, trăim clipe stropite cu mirul dumnezeirii,ne identificăm cu Egoul pur,neîntinat de patimile lumii,cu Pământul pe care îl sărutăm  pentru că ne este Mumă,cu Lumina în toate formele ei spre a atinge hotarul iluminării de Sine. Pentru că numai în acestă stare putem înţelege că acolo, undeva în Cosmos sau pretutindeni, sau închis în Cerc există Cineva care  aşteaptă să ne îmbrătişeze cu iubirea,puterea şi puritatea supremă.





  

Niciun comentariu:

Căutaţi pe blog